Feeds:
Posts
Comments

carmensylva-lit-siz2016

„Das größte Glück und das größte Unglück ist, wunschlos zu sein.“

„Cea mai mare fericire si cea mai mare nenorocire este să nu mai ai nicio dorinţă.“

Carmen Sylva. Regina Elisabeta a României (1843-1916)

* * *

povestile-pelesului carmen sylva regina elisabeta românia königin elisabeth rumänien wied literatur silvia irina zimmermann prinzwaldvogel-maerchen-elisabeth-zu-wied-carmen-sylva carmen sylva regina elisabeta românia königin elisabeth rumänien wied literatur silvia irina zimmermann carmen-sylva-kindheitserinnerungen

 

carmen-sylva-hampelmann-silvia-zimmermann

„A fost odată ca niciodată; dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Pe când se potcovea puricele cu 99 oca de fier, de da cu spinarea de cer şi tot rămânea călcâiul gol, pe atunci s-a născut Pulcinel…”

***

„Es war einmal wie keinmal, und wenn es nicht gewesen wäre, so würde ich es euch nicht erzählen. Zur Zeit als man den Floh mit 99 Pfund Eisen beschlug und er trotzdem unbeschlagenen Hufes blieb, da wurde Hampelmann geboren…”

***

« Et il fut une fois ainsi que cela n’avait jamais été, et si cela n’était pas arrivé, on ne l’eût jamais conté. Du temps où l’on ferrait la puce avec 99 livres de fer, ce qui ne l’empêchait pas de sauter légèrement vers le ciel, Polichinelle naquit… »

***

“Ever so long ago it happened, and if it had not happened, I should not tell you of it. In the days when the flea was shod with 99 pounds of iron, and he notwithstanding remained unshod, Jumping Jack was born…”

 

Carmen Sylva: Domnul Pulcinel – Monsieur Hampelmann

O poveste din timpul exilului Reginei Elisabeta a României şi ilustrată de André Lecomte du Nouÿ, arhitectul Casei Regale a României.

Ediţie îngrijită şi postfaţă de Silvia Irina Zimmermann.

Carte în pregătire la editura Baroque Books, Bucureşti, 2017.

 

Imagine:

Ediţia princeps a poveştii „Monsieur Hampelmann” (Domnul Pulcinel). Facsimilele poveştii scrise în caligrafia stilizată a Reginei, cu ilustraţii de André Lecomte du Nouÿ (colecţia Silvia Irina Zimmermann).

noels01  noels02

noels03

 

Carmen Sylva: Les Noëls d’une Reine (1905)
Privatsammlung Silvia Irina Zimmermann

www.sizimmermann.de

carmensylva-peles

„Şi a doua zi, piatra fundamentală era pusă. Muzica militară cântă marşuri, ecourile răspunseră din fundul pădurilor; preoţii ziseră rugăciuni, stropind pietrele cu apă sfinţită, pentru ca de aci încolo să nu le mai vatăme duhurile necurate.
Erau acolo şi ofiţeri şi ţărani şi boieri şi haine scumpe; iar noi ne îmbrăcaserăm în costumul ţării, cu văl lung, cu cămaşa brodată.
Ca să mă înveselească, mi‑au dat un buchet frumos; dar eu rămăsei în picioare, ascunzându‑mi faţa‑n flori, ca să nu mi se vadă lacrimile.
— Nu‑mi trebuie un castel gol, un castel fără copii, zisei buchetului meu.
Şi deodată mi se păru că aud un freamăt uşor, un murmur de-abia auzit, dar pe care‑l înţelesei, cu tot zgomotul corurilor şi al fanfarelor.
— Linişteşte‑te, nu mai plânge aşa, zicea el; ai putea să faci pe mulţi fericiţi în casa ta nouă…”

***

Fragment din Robia Peleşului , o poveste autobiografică a Reginei Elisabeta a României, publicată în volumul-album:

Carmen Sylva (Regina Elisabeta a României): „Poveştile Peleşului” (Bucureşti: editura Corint, 2016). Ediţie îngrijită şi postfaţă de Silvia Irina Zimmermann cu iIlustraţii din Arhiva Princiară de Wied.