Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Biografie’

Silvia Irina Zimmermann: A fost Regina Elisabeta a României republicană? Scurt istoric al unei false aserţiuni.

Articol publicat în Magazin istoric (mai 2015), pp. 20-23.

regina1883„În biografiile despre Carmen Sylva, apărute în România în ultimii ani, găsim o presupusă afirmaţie a reginei Elisabeta, potrivit căreia aceasta s-ar fi autodeclarat republicană, și explicaţia biografilor că atitudinea liberală a reginei o lega prietenește și de împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei. Aceeași afirmaţie atribuită reginei României și interpretarea ei ca o atitudine »de distanţă […] faţă de forma de stat monarhică« se regăsesc și într-o foarte cunoscută biografie despre împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei, publicată de istoricul austriac Brigitte Hamann. În realitate însă, nu avem de-a face cu o aserțiune autentică a reginei Elisabeta, ci cu un citat dintr-un roman.

Cercetând mai îndeaproape contextele în care a fost folosită această afirmaţie despre republicanism atribuită reginei Elisabeta – iniţial în romanul lui Mite Kremnitz Am Hofe von Ragusa (La Curtea din Ragusa) și apoi în biografiile ulterioare –, descoperim, pe lângă ușurinţa cu care a fost luată drept veritabilă presupusa afirmaţie, diferite interpretări ale biografilor în privinţa atitudinii »liberale și republicane« a reginei. Astfel, este necesar să redăm un scurt istoric al acestei aserțiuni despre republicanism.”

Din cuprins:

– Pamfletul răstălmăcit

– O regină și o „revoluție socială“?

– Democrație și monarhie

„Revenind la biograful [Reginei Elisabeta] Eugen Wolbe (1933), primul care a folosit citatul despre republicanism din romanul lui Mite Kremnitz, ne întrebăm ce anume urmărea prin interpretarea sa. Astfel, citatul respectiv, […] îi servea biografului german pentru a dovedi gândirea »democratică« a reginei Elisabeta. Dar, citând ultimul pasaj din eseul reginei De ce ne trebuiesc regii? – »avem nevoie de regi, căci ne întoarcem mereu la dânșii și chiar președinţii de republică se transformă cu încetul în regi, tocmai fiindcă resimţim necesitatea unui conducător responsabil«–, Wolbe arată că regina susţine totodată și ideea monarhică, ajungând la concluzia că acest contrast dintre gândirea liberală și poziţia socială reprezintă o trăsătură firească a reginei: »această regină poetă gândește democratic și aristocratic în același timp.«”

Magazin istoric, mai 2015: www.magazinistoric.ro

magistoric-052015_carmensylva

* * *

Mai pe larg în cartea:

portretul-regelui-carmen-sylva-regina-elisabeta

Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei. Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României. Prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014, 206 p., c. 100 imagini, ISBN 978-606-588-771-8.

Read Full Post »

Câteva fragmente din amintirile lui George Enescu despre Carmen Sylva (Regina Elisabeta a României) – după părerea mea cele mai frumoase pagini scrise despre Regină până astăzi:

enescu-carmensylva„Pentru mine, Carmen Sylva este o reîncarnare a Sfintei Elisabeta. … Astfel a fost şi Regina Elisabeta a României, care dăruia tot ce avea, despuindu-se de toate bunurile şi săvârşind toate mărinimiile.

Şi eu am beneficiat de această dărnicie şi bunătate. Printre altele, mi-a dăruit partitura autografă a mai multor compoziţii pentru orgă ale lui Jacob Frohberger, din epoca lui Johann Sebastian Bach. De asemenea, colecţia în şaizeci de volume a operei lui Johann Sebastian Bach, ce apărea treptat în vremea Carmen Sylvei şi la care Ea se abonase. Păstrez aceste lucrări în casa mea de la Dorohoi. De asemenea, scriitoarea mi-a dedicat cartea Ei ‘Soare şi Evanghelu’, adresând-o ‘copilului sufletesc’ al Ei, adică mie, cel prea nevrednic. Nu mai vorbesc de scrisorile ce le am de la Ea, adevărate călăuziri sufleteşti. Le bătea singură la maşină.

Regina m-a adoptat sufleteşte, când s-a înapoiat din Germania, în 1898, după o îndelungă absenţă. … Când m-am înapoiat în ţară, … mi s-au deschis porţile Palatului. Era în 1898. Regele Carol I binevoia să se intereseze de mine, ca de un om care munceşte temeinic, iar Carmen SyIva de producţia mea, în numele căreia m-a adoptat sufleteşte, socotindu-Se «cealaltă vice-mamă», pentru că ştia că prima îmi fusese Principesa Elena Alexandru Bibescu. …

In fiecare vară eram invitat la Castelul Peleş. Făceam muzică dimineţile de la 11 la 1, iar după-mesele de la 5 la 7. Pianistă şi organistă, Regina Elisabeta cânta împreună cu violoncelistul D. Dinicu, cu fratele acestuia violonistul G. Dinicu, cu violistul Loebel, cu Dall’Orso, violonist şi cântaret, şi cu mine. Cântam mai ales quartete şi în genere muzică de ansamblu. …

Uneori, în timp ce noi cântam, ea scria, citindu-ne apoi poeziile, poveştile şi cugetările. Muzica o inspira. Multe din poemele Ei le-am pus pe muzică. Uneori şi picta în salonul de muzică, dar de obicei lucra în atelier faimoasele-i Evanghelii, împodobite cu atâta devoţiune şi migală. M-a pictat şi pe mine, sub chipul unui înger, într-una din Evanghelii. Capetele le lua după cei din jurul Ei.

Carmen SyIva avea ceva genial într-însa. A fost o sfântă binefăcătoare. Dispreţuia pompa şi tot ce era practic şi interesat. Adevarată poetă, gânditoare, fiinţă de bine. Ce cumplit suferea când unii din oamenii în care Ea avea încredere îi înşelau buna credinţă şi generozitatea, nerăspunzând nădejdilor Ei. Au fost unii care au abuzat de gesturile-i desinteresate, Ea creatoarea atâtor opere de binefacere, prin care şi Vatra Luminoasă, unde se venea în ajutorul orbilor.

Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. Regele Carol I, care cunoştea realităţile, o făcea atentă despre turpitudinile omeneşti. In concepţia-i etică, Regina era o înfocată nietzscheeană. Credea în supra-om, atribuindu-i însă o bunătate crestină, care era a inimii Ei. Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, departată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate. …

Am şi acum de la Ea o fotografie, înfăţişănd-o în salonul de muzică de la Peleş, împreună cu noi, cei patru parteneri pentru interpretările de ansamblu, şi cu căteva persoane din societate, care ne ascultau concertele, fotografie întovărăşită de următoarele versuri, scrise cu mâna Ei:

“Ordella: he that reads me [when I am ashes] is my son in my wishes
And those chast dames that keep my memory
Singing my early requiems are my daughters.”

Aceste versuri de Beaumont şi Fletcher au fost alese de Regina poetă şi muziciană poate pentru că exprima nepieritoarea legătură dintre oameni prin artă şi veneraţie.”

George Enescu

Read Full Post »

sweden-oscar-sofia-1862„Während meine Tante, die Königin Sophie von Schweden*, als Braut in Neuwied war, benutzte das meine Mutter**, um sie allein zu vielen Kranken und Armen zu schicken. Sie lachte manchmal und sagte:

‚Wenn die Schweden ihre künftige Königin sehen könnten mit der Flasche Wein unter dem Arm und die Bibel in der Hand zu den Ärmsten wandern und ihnen leibliche Kraft und geistige Stütze bringen, sie hätten ihre Freude daran!‘

Später machte es ihre Stellung unmöglich und es ist gut, sie hat das menschliche Elend ganz in der Nähe gesehen, bevor sie vielen helfen soll!“

* Prinzessin Sophia Wilhelmine von Nassau (1836-1913), Tochter des Herzogs Wilhelm I. von Nassau und seiner zweiten Frau Pauline. Sie heiratete 1857 Oskar II. von Schweden und wurde 1873 Königin von Schweden.

** Fürstin Marie zu Wied, geborene Prinzessin von Nassau, Tochter des Herzogs Wilhelm I. von Nassau und seiner ersten Frau Luise von Sachsen-Hildburghausen, Mutter von Carmen Sylva (Elisabeth zu Wied, erste Königin von Rumänien, 1843-1916)

* * *
Aus: Carmen Sylva: Mein Penatenwinkel (1908)

Abb.: Kronprinz Oskar (späterer König Oskar II.) von Schweden und seine Braut Sophia von Nassau, 1857. Zeitgenössische Graphik (in: Oscar II: Mina memoarer III. Stockholm 1962). Quelle: Wikipedia.

* * *

Neuausgabe in:

carmen-sylva-kindheitserinnerungenSilvia Irina Zimmermann und Bernd Willscheid (Hg.): Heimweh ist Jugendweh. Kindheits- und Jugenderinnerungen der Elisabeth zu Wied (Carmen Sylva). Mit einem Vorwort I.D. Isabelle Fürstin zu Wied. [Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva – Fürstlich Wiedisches Archiv, Band 4], Stuttgart: ibidem-Verlag, 2016.

Read Full Post »

pauline-wuerttemberg„Cele mai fericite clipe le-am petrecut la bunica! Cât de dragă îmi era casa ei plină de miresme şi de flori, iar colina pe care se afla era numai trandafiri, căci ea părăsise Biebrich pe care îl lăsase în întregime fiului ei vitreg.

Locuise mai întâi într-o casă în Wiesbaden, până când fiul ei vitreg îi clădise fermecătorul palat, în care am petrecut atâtea ceasuri frumoase şi unde fiecare colţişor îmi era scump şi plin de amintiri. Multă vreme fusese numit Paulinenpalais, dar mai târziu a fost vândut şi astfel nu va mai avea niciodată drăgălăşenia de odinioară, cum era în salonul Alhambra al bunicii, pe care noi îl îndrăgeam, şi în cabinetul ei de scris cu perdelele albastre şi cu hârtia de scrisori parfumată şi de culoare verde, pentru că bunica avea mereu ochii obosiţi şi sensibili la lumină. […]

Câteodată mă lua cu ea în trăsură. Stai dreaptă! îmi spunea atunci, şi ceilalţi vor crede că eşti deja mare! Deseori rămânea luni întregi la noi, căci mama şi bunica se iubeau nespus de mult …“

* * *

Din amintirile din copilărie şi adolescenţă ale Reginei Elisabeta a României, născută Prinţesă de Wied, (1843-1916): Carmen Sylva „Mein Penatenwinkel“, 1908. Traducere de Silvia Irina Zimmermann.

Ediţia română: Carmen Sylva: „Colţul penaţilor mei“, traducere de Dimitrie Hâncu, 2 volume, Bucureşti: Ed. Vivaldi, 2002.

Read Full Post »

Older Posts »