Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘monarhie’

portretul-regelui-carmen-sylva-regina-elisabeta„Când l‑am trezit pe Rege, am început mulţumindu‑i din nou pentru splendidul lui dar, sosit câteva zile înainte: un pian Bechstein, primul meu piano‑forte, după ce toţi artiștii care cântaseră la mine, în cursul anilor acestora, fuseseră nevoiţi să se mulţumească cu micul meu pian arhiuzat. Acest piano‑forte fusese consacrat prin Emil Sauer și‑și destăinuise deja sunetele dumnezeiești.

Recunoștinţa mea era, prin urmare, cu atât mai adâncă și mereu ziceam: „E prea mult, mult prea mult!“ Regele însă zâmbea șiret și pretindea că este de‑ajuns!

Când am sosit la dejun […] am mai găsit un dar: un tablou splendid de contele Courten, pe care Regele mi‑l cumpărase la München. Dându‑mi‑l, îmi zise: „Îţi dăruiesc visul tău!“ Acest tablou este numit: În galeria înaintașilor. O încântătoare fată tânără, în picioare, gânditoare, în haine de bal, luminată viu de o lampă, într‑o galerie care se pierde în urma ei în lumina lunii. În fund, în penumbră, răsare viziunea unui cavaler, transparent, dar totuși vizibil, care o urmărește cu priviri severe și dulci. E un tablou de‑o poezie avântată.

Visul meu fusese tot astfel. La 8 octombrie 1869, visam că mă găsesc în vechiul nostru castel, la Neuwied lângă Rin, și castelul ardea în flăcări. Eu mă aruncai în marea hală centrală care traversează cele două etaje și mă văitam că are să se prăbușească, când, deodată, apare un cavaler, în armură de argint, urcând scările principale pe un cal negru. Flăcările se reflectează roșii pe armura sa. Își ridică viziera, descalecă, vine drept la mine și‑mi întinde mâna. Cavalerul avea barbă neagră!

Pe urma acestui vis am fost mereu tachinată, pentru că mereu ziceam că n‑am să mă mărit, iar a vedea flăcări însemnează măritiș. Și mai ales… cavalerul! Opt zile mai târziu, la 15 octombrie, eram logodită. Când, mulţi ani mai târziu, pentru întâiași dată am cercetat Sigmaringen, deodată am izbucnit în sala de arme: „Uite cavalerul meu!“ A fost din partea Regelui o amabilitate extraordinară de a‑mi reaminti visul într‑un chip atât de gentil. Se vede bine că visul mi‑a înfăţișat un adevărat cavaler, nu‑i așa?“

Carmen Sylva – Regina Elisabeta a României (1843-1916)

Din eseul: Cum s‑a petrecut aniversarea mea de 60 de ani, în: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta (2014)

* * *

Bibliografie:

portretul-regelui-carmen-sylva-regina-elisabeta

Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei. Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României. Prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014, 206 p., c. 100 imagini, ISBN 978-606-588-771-8.

 

Read Full Post »

Din recenziile la cărţile mele publicate în România despre Regina Elisabeta ca scriitoare Carmen Sylva :

carmen-sylva--sciitoare-silvia-irina-zimmerman

Silvia Irina Zimmermann: Regina poetă Carmen Sylva. Literatura în serviciul Coroanei. Cu o prefaţă de A.S.R. Principele Radu al României, traducere din germană de Monica Livia Grigore, cu numeroase ilustraţii din Arhiva Princiară de Wied din Neuwied,  Bucureşti: Editura All, 2013.

Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României, prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei, Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014.

 

Regina Elisabeta, altfel decât o ştim.

Autoarea Carmen Sylva, și nu Elisabeta regina, este personajul central al acestui volum. Astfel, avem ocazia de a cunoaște îndeaproape creația literară și concepțiile despre viață ale celei care a fost, dincolo de granițele țării, cel mai important ambasador al culturii românești. Vom descoperi un om cu totul special, dedicat întru totul artei, frumosului și binelui, după cum vom descoperi scrieri de o frumusețe aparte.

Așadar, Carmen Sylva. Regina poetă. Literatura în slujba Coroanei este un volum deosebit, întregit cu imagini de epocă și extrase din scrierile literare și filosofice ale Reginei Elisabeta, un volum care ne aduce aminte că soția lui Carol I merită un loc de onoare în panteonul culturii românești.”

Recenzie de Andreea Lupşor în Historia, martie 2013.

 

Ambasadoarea culturală neoficială a Regatului Român în vestul Europei

Fiind primită cu reticență de către familie, cu dispreț uneori de către critici, dar în același timp cu entuziasm de către unii dintre admiratorii ei, cum ar fi Vasile Alecsandri, opera literară a reginei poetă are parte, în sfârșit, prin munca Silviei I. Zimmermann, de o cercetare completă și meticuloasă, care ajută la așezarea ei în locul pe care îl merită în panteonul scriitorilor români. […]

Fiind primul studiu de o asemenea amploare publicat în limba română despre opera literară a reginei poetă Carmen Sylva, această carte este una extrem de importantă atât pentru istoria literaturii române, cât și pentru istoria Casei Regale a României.

Plusuri: Un studiu amplu, obiectiv, care pune creația literară a reginei Elisabeta a României, cunoscută publicului larg cu numele de Carmen Sylva, într-o lumină inedită, din care lipesc atât criticile absolut negative cât și cele absolut pozitive.

Recomandari: Deși recomand cu căldură cartea oricărui cititor interesat de opera Carmen Sylvei, cred că nu este de prisos următoarea mențiune: fiind un studiu de specialitate, Carmen Sylva – Regina poetă se încadrează în istoria literaturii, nu în istoria biografică.”

Recenzie de Ovidiu Leonte în Bookblog (2 aprilie 2013).

 

Primul Rege văzut de Regina Poetă

Autoarea urmăreşte şi înfăţişează importanta contribuţie personală a Reginei Elisabeta, ca soţie a Regelui Carol I, la închegarea şi asimilarea din partea societăţii româneşti a conceptului european de monarhie constituţională, instrument eficient de edificare naţională şi modernizare, într-o variantă corespunzătoare împrejurărilor locale şi istorice, tradiţiilor şi aspiraţiilor poporului nostru.

Autoarea înlătură, în urma unei răbdătoare anchete filologice, neadevărul, preluat şi colportat de mai mulţi biografi, privind presupusa simpatie pentru republicanism şi socialism atribuită Reginei Elisabeta, într-un roman-pamflet, de către fosta ei doamnă de onoare şi colaboratoare literară Mite Kremnitz. Departe de a nutri vreo înclinaţie către republicanism, convingerile ei monarhice erau, dimpotrivă, atât de profunde, încât Regina Elisabeta n-a ezitat să prevestească felul în care preşedinţii viitoarelor republici vor ajunge să imite modelele regale, căci, susţinea ea, va fi nevoie întotdeauna de cârmuitori responsabili precum sunt regii, prin însăşi concepţia lor, religios întemeiată, despre datorie, muncă, devotament şi jertfirea de sine în beneficiul popoarelor lor.

Reiese pregnant din paginile cărţii de faţă că Regina Elisabeta îşi făcuse o sfântă datorie din propagarea unui anumit model de suveran ideal, creionat, printre altele, în aforisme şi reflecţii asupra ‘profesiunii de rege’ şi exemplificat prin evocarea augustului ei soţ, rege glorios în Războiul de Independenţă, iniţiatorul unor importante întreprinderi şi construcţii de interes naţional în timp de pace, protector al ştiinţelor şi mecena al artelor, cârmuitor înţelept, înzestrat cu tact, discreţie şi moderaţie şi, nu în ultimul rând, partener de viaţă devotat soţiei, tandru, delicat şi leal.”

Recenzie în Ziarul de Duminică, supliment al Ziarului Financiar (mai 2015).

 

Regele Carol I – Nașterea României moderne și monarhice

Imaginea Regelui Carol în opera Reginei Elisabeta este grupată în patru categorii: gloriosul Domnitor, antreprenorul-constructor, mecena – Regele înțelept și partenerul de viață. Evident, avem în față o imagine idealizată a suveranului, construită, însă, pe o serie de principii și observații care demonstrează profunda înțelegere pe care Regina a avut-o referitor la rolul monarhului și relația lui cu poporul. […]

Îndelungata domnie a Regelui Carol I, cu toate dificultățile, momentele dramatice și obstacolele importante pe care le-a avut, constituie o transpunere corectă în realitate a acestei viziuni a Reginei. Figura paternală a suveranului, abnegația și seriozitatea lui, au fost cheia dezvoltării României independente și moderne, Carol I fiind, din toate punctele de vedere, omul potrivit la momentul potrivit în istoria țării. Rară și fericită coincidență în viața unei națiuni.[…]

Plusuri: Documentația detaliată și completă pe care d-na Zimmermann o realizează în acest volum, cu o bogăție de date și texte inedite. Multitudinea de fotografii de epocă care completează cu succes selecția de texte.

Recomandari: O lectură frumoasă pentru cei interesați de istoria monarhiei și de vremurile primului cuplu regal al României.”

Recenzie de Raluca Elgyar în Bookblog (mai 2015).

 

 

Read Full Post »

carmensylva-rege-artist

„Unii artiști trăiesc azi mai bine decât regii, sunt mai stimaţi și admiraţi, pot să‑şi permită mai multe plăceri şi, în general, să se ocupe de ceea ce le place mai bine. În schimb, un rege poate fi artist talentat, însă atunci arta sa trebuie să și‑o sacrifice poporului, dacă nu vrea s‑o execute noaptea, în ascuns, ca un făcător de rele. Un rege trebuie să îndeplinească lucrările sale care displac firei sale și nimeni nu‑i mulţumește pentru aceasta; popoarele n‑au nevoie de violoniști sau de sculptori pe tron. Doar poeţi li se îngăduie să fie, dovadă au fost David și Solomon.“

Carmen Sylva – Regina Elisabeta a României (1843-1916)
Din eseul: De ce ne trebuesc regii? (1910), în:
Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta (2014)

* * *

Mai pe larg în cartea:

portretul-regelui-carmen-sylva-regina-elisabeta

Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei. Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României. Prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014, 206 p., c. 100 imagini, ISBN 978-606-588-771-8.

Read Full Post »

Silvia Irina Zimmermann: A fost Regina Elisabeta a României republicană? Scurt istoric al unei false aserţiuni.

Articol publicat în Magazin istoric (mai 2015), pp. 20-23.

regina1883„În biografiile despre Carmen Sylva, apărute în România în ultimii ani, găsim o presupusă afirmaţie a reginei Elisabeta, potrivit căreia aceasta s-ar fi autodeclarat republicană, și explicaţia biografilor că atitudinea liberală a reginei o lega prietenește și de împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei. Aceeași afirmaţie atribuită reginei României și interpretarea ei ca o atitudine »de distanţă […] faţă de forma de stat monarhică« se regăsesc și într-o foarte cunoscută biografie despre împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei, publicată de istoricul austriac Brigitte Hamann. În realitate însă, nu avem de-a face cu o aserțiune autentică a reginei Elisabeta, ci cu un citat dintr-un roman.

Cercetând mai îndeaproape contextele în care a fost folosită această afirmaţie despre republicanism atribuită reginei Elisabeta – iniţial în romanul lui Mite Kremnitz Am Hofe von Ragusa (La Curtea din Ragusa) și apoi în biografiile ulterioare –, descoperim, pe lângă ușurinţa cu care a fost luată drept veritabilă presupusa afirmaţie, diferite interpretări ale biografilor în privinţa atitudinii »liberale și republicane« a reginei. Astfel, este necesar să redăm un scurt istoric al acestei aserțiuni despre republicanism.”

Din cuprins:

– Pamfletul răstălmăcit

– O regină și o „revoluție socială“?

– Democrație și monarhie

„Revenind la biograful [Reginei Elisabeta] Eugen Wolbe (1933), primul care a folosit citatul despre republicanism din romanul lui Mite Kremnitz, ne întrebăm ce anume urmărea prin interpretarea sa. Astfel, citatul respectiv, […] îi servea biografului german pentru a dovedi gândirea »democratică« a reginei Elisabeta. Dar, citând ultimul pasaj din eseul reginei De ce ne trebuiesc regii? – »avem nevoie de regi, căci ne întoarcem mereu la dânșii și chiar președinţii de republică se transformă cu încetul în regi, tocmai fiindcă resimţim necesitatea unui conducător responsabil«–, Wolbe arată că regina susţine totodată și ideea monarhică, ajungând la concluzia că acest contrast dintre gândirea liberală și poziţia socială reprezintă o trăsătură firească a reginei: »această regină poetă gândește democratic și aristocratic în același timp.«”

Magazin istoric, mai 2015: www.magazinistoric.ro

magistoric-052015_carmensylva

* * *

Mai pe larg în cartea:

portretul-regelui-carmen-sylva-regina-elisabeta

Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei. Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României. Prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014, 206 p., c. 100 imagini, ISBN 978-606-588-771-8.

Read Full Post »

Older Posts »