Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘poeta’

„Este de folos pentru ţară dacă povestim despre ea şi, astfel, este un lucru bun să-i câştigăm prieteni.”

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), scrisoare către Regele Carol I al României, 1888.

În data de 4 martie, la orele 17.30 la Museo di Palazzo Grimani (Veneţia), Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied, vă invită la o întâlnire literară dedicată Reginei-scriitoare Elisabeta de România (n. Wied), soţia lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul Rege al României, încoronat în 1881. Întâlnirea, ce îşi propune să comemoreze 100 de ani de la moartea Reginei (2 martie 1916), va avea ca moment principal conferinţa, cu proiecţie de imagini, intitulată:

Cultura populară română în opera literară a Reginei Carmen Sylva
de Silvia Irina Zimmermann

venezia-zimmermann-carmensylva2016

Dr. Silvia Irina Zimmermann a studiat la Universităţile din Sibiu şi Marburg şi a obţinut doctoratul în filologie germană cu o teză complexă despre opera literară a Reginei Elisabeta, cunoscută în lumea scriitorilor cu pseudonimul Carmen Sylva. Este, totodată, fondatoarea centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied de la Neuwied. Printre cele mai recente opere ale sale se numără:
Carmen Sylva, regina poetă, Bucureşti (All, 2013)
şi Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta (Curtea Veche, 2015).

carmen-sylva--sciitoare-silvia-irina-zimmerman

Organizator: Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied

www.icr.ro/venezia/
www.carmensylva-fwa.de

Read Full Post »

Recenzie de dr. Sanda Hîrlav Maistorovici
apărută în Actualitatea Muzicală, Nr. 11, noiembrie 2013, p. 13.

„Pe Silvia Irina Zimmermann, o persoană delicată, modestă şi nespus de dedicată cauzei de a face cunoscută Arhiva Regală de Wied din Neuwied (Germania), în calitate de membră a Centrului de Cercetare Carmen Sylva din cadrul Arhivei, am cunoscut-o la Simpozionul Internaţional „George Enescu“, unde a prezentat o comunicare despre activitatea de mecenat pe care a defăşurat-o Regina Carmen Sylva în cazul lui George Enescu. Domnia sa a cercetat cu seriozitate dar şi cu mult suflet preocupările artistice ale Carmen Sylvei, elaborand o teză de doctorat care a fost tradusă în parte şi în limba română, devenind în anul 2013 o splendidă apariţie editorială în traducerea Monicăi Livia Grigore, sub egida editurii ALL şi beneficiind de onoarea de a fi prefaţată de A.S.R. Principele Radu al Romaniei (ISBN 978-606-587-066-6).

Cartea Irinei Zimmermann se structurează firesc în două mari secţiuni: prima cuprinde un studiu pe cât de ştiinţific elaborat, pe atât de accesibil oricărui cititor, tânăr sau vârstnic care ar vrea să cunoască personalitatea de excepţie a Reginei Elisabeta a Romaniei, născută Prinţesă de Wied; cea de-a doua conţine o biografie în imagini a Reginei prezentând fotografii, imagini din Arhiva Princiară de Wied puse la dispoziţia publicului larg. […]

Sunt trecute in revistă toate creaţiile literare ale Reginei: romanele scrise în colaborare cu Mite Kremnitz, poeziile, basmele, scrierile autobiografice, studiul conţinând şi un splendid capitol intitulat Ex libris unde sunt prezentate fotocopii ale ediţiilor princeps apărute în timpul vieţii Reginei (tipărite în străinătate, dar şi în ţară, în limbi diferite) şi imagini ale ilustraţiilor care le-au însoţit, totul prezentat cu acribie ştiinţifică, tipic germană.

Autoarea studiului evidenţiază atât aspectele moralizatoare ale creaţiei literare a Reginei, cât şi cele estetice, contextualizand şi plasand creaţia acesteia în spaţiul cultural al vremii, atrăgând atenţia asupra părţilor cu adevărat valoroase ale acesteia, întregind acest peisaj cu părerile scriitorilor romani ai vremii: Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Nicolae Iorga, Cincinat Pavelescu. Concluzia autoarei acestei cărţi fascinante este că opera literară a Carmen Sylvei, ca document al timpului, cuprinde multe faţete din perspectivă literara istorică (pag. 93), conducând spre ideea că activitatea Reginei Carmen Sylva in acest domeniu, ca şi in celelalte domenii artistice a fost pusă in cea mai mare parte în serviciul Coroanei.

* * *

Sursa şi textul integral al recenziei: http://www.ucmr.org.ro/Texte/AM-2013-11.pdf

actualitatea-muzicala-112013

***

cspoeta

Silvia Irina Zimmermann: Regina poetă Carmen Sylva. Literatura în serviciul Coroanei, cu o prefaţă de A.S.R. Principele Radu al României, traducere din germană de Monica Livia Grigore, cu numeroase ilustraţii din Arhiva Princiară de Wied din Neuwied, Editura All, Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-587-066-6.

Read Full Post »

Formula-AS-nmInterviu de Nina May în revista „Formula AS”, Nr. 1076, 10.06.2013 – 16.06.2013:

– Doamnă Zimmermann, înainte de a vorbi des­pre Carmen Sylva, îmi permit o întrebare personală: sunteţi născută în România şi aţi ajuns scriitoare în Germania. Cum aţi avut acces la limba germană, ea fiind o limbă foarte greu de stăpânit dacă nu se în­vaţă din copilărie?

– Sunt născută la Sibiu, în 1970, unde am copilărit şi trăit până în anul 1992, când am plecat, datorită unei burse de studii, la Universitatea din Marburg, în Ger­mania. Fiind româncă, am învăţat limba germană în şcoală, pe care am făcut-o integral la secţia cu predare germană, urmând apoi cursurile Liceului Peda­gogic din Sibiu, unde am absolvit, devenind în­văţătoare de limba ger­mană, pentru clasele pri­mare. Dar în­ceputul apropierii mele de limba şi cultura ger­mană îl datorez unei doamne care lo­cu­ia în vecini de noi, Jenny Tante, cum o nu­meam noi, copiii. Va­zându-mă, într-o zi, cum ve­neam plângând aca­să, fiindcă nu mă înţelegeam cu ceilalţi copii la joacă, ei vorbind germana, iar eu nu, doamna Jenny s-a hotărât prompt să mă ajute, pro­pu­nându-le pă­rinţilor mei să îmi dea meditaţii pen­tru toată pe­rioada claselor primare. Astfel am în­văţat eu germana şi tot de la ea am primit şi pri­mele cărţi cu literele vechi, gotice, pe care astăzi cei mai mulţi dintre ger­mani nu mai ştiu să le citească. Deci, Jenny Tante m-a pregătit încă din copilărie, pentru studiul literaturii ger­mane, pe care l-am început în 1990 la Univer­si­tatea din Sibiu şi pe care l-am continuat, apoi, în Germa­nia.

– Ca subiect de cercetare aţi ales o temă dintre două culturi, nu prea cunoscută nici aici, nici acolo: poeta Carmen Sylva. Ce anume v-a de­ter­minat să alegeţi acest subiect?

siz

Silvia Irina Zimmermann

– Deşi cunoscusem numele Carmen Sylva încă din copilărie şi ştiusem că a fost prima noastră regină, nu citisem şi nu avusesem niciuna din operele ei în mână, până în timpul studiilor mele în Germania. În vacanţa de Crăciun din 1993, când ve­nisem acasă la părinţi, la Si­biu, am găsit în cotidianul german din Ro­mânia (DAZ) un articol despre regina-scri­itoare Carmen Sylva, semnat de Anne­marie Podlipny-Hehn, şi mă uimise nu­mă­rul mare de opere literare despre care nu se ştia mai nimic la noi. În afară de “Poveştile Peleşului”, ree­ditate în România destul de recent, după Re­voluţie, în 1990, nu găsisem alte ediţii mai noi. În schimb, când m-am întors la Uni­versi­tatea din Mar­burg, mare mi-a fost surpriza şi bucuria să găsesc, toc­mai la Biblioteca Uni­versitară, ediţia princeps, în limba germană, a “Poveştilor Peleşului”, precum şi pri­ma şi până atunci singura teză de doc­torat despre opera lirică a lui Carmen Sylva, publicată la Marburg, în 1924. Din 1997, am început să cercetez şi să scriu la teza de doctorat despre întreaga operă lite­rară a lui Carmen Sylva. Mă amuză acum faptul că singurele teze de doctorat din Ger­mania dedicate operei literare a lui Carmen Sylva au fost, ambele, susţinute la Univer­­sitatea din Marburg.

Cam din anul 2008 încoace, după un timp în care m-am ocupat de alte domenii profesionale, am reluat subiectul Carmen Sylva, la început mai mult din plă­cere şi ca pe un hobby, creând un website despre scri­i­toare. Dar, în scurt timp, am realizat că există un oa­recare interes pentru acest subiect şi o dorinţă de a afla mai multe des­pre prima noastră regină, atât în Ro­mânia, cât şi în Germania. Astfel, am început să fac o strategie pentru publicaţiile de pe internet pe care le redactez. Şi, de asemenea, am contactat o editură ştiinţifică din Germania, la care am publicat mai multe cărţi despre Carmen Sylva. Este vorba de Editura Ibidem, din Stuttgart, sin­gura din Germania specia­lizată, între timp, pe subiec­tul Carmen Sylva. Iar în pregătire, tot la Editura Ibi­dem, se află primul volum al Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei de Wied din Neuwied, cen­tru pe care l-am iniţiat anul trecut şi care a fost înfiinţat în august 2012, împreună cu directorul arhivei, dom­nul dr. Hans-Jürgen Krüger, şi sub patronajul Prin­cipelui Carl zu Wied. Ideea care stă la baza acestei iniţiative a “Centrului de Cercetare Carmen Sylva” este de a încu­raja şi promova activi­tatea ştiinţifică inter­disciplinară despre viaţa, opera şi activitatea sa şi de a strânge şi păstra în arhivă, pe ter­men lung, bi­blio­grafia actuală şi viitoare despre Car­men Sylva.

– De ce mai merită citită astăzi opera reginei, scrisă în secolul al XIX-lea? Ce anume din literatura ei ne mai poate atinge sufletul?

– Din punct de ve­dere literar, este greu de ar­gu­mentat o preo­cu­pare pentru opera literară a lui Carmen Sylva, ea nefăcând par­te din canonul lite­ra­turii ger­mane, şi nea­vând cali­tatea ne­ce­sară pentru a fi re­des­coperită ca “artă ui­tată” sau “tre­cută pe nedrept cu ve­derea”. Însă, dacă o pri­vim pe Carmen Sylva, re­gina-scri­i­toa­re, dintr-o perspectivă mai largă, în con­textul cultu­ral al vremii ei, descoperim altceva: este vorba, în pri­mul rând, de comunicarea prin literatură a unei viziuni care are aspecte po­zitive şi este strâns legată de biografia ei şi de po­ziţia socială ca regină a Ro­mâ­niei. În acelaşi timp, este vorba şi de redefinirea rolului ei ca regină care nu are copii şi pe care lipsa unui moş­tenitor direct pentru con­tinuitatea di­nastiei o frustrează în aşa măsură, încât îi stâr­neşte do­rinţa de a lăsa în urmă cel puţin o moşte­nire cultu­rală. Din punct de ve­dere istoric, dar şi social – în­cer­când să înţelegem ima­ginea femeii în secolul al XIX-lea – vedem o regină deosebită, moder­nă, în sen­sul actual al cuvântului, care s-a expus pu­blic şi ca scri­­i­toare, făcând cunoscută România în vestul Euro­pei, prin intermediul literaturii, ca nou Regat inde­pen­dent. Regina Elisabeta a Româ­niei a fost apreciată încă din vremea ei pentru angaja­mentul ieşit din comun şi pen­tru succesul ei de me­diator între culturi, şi se crede că poate fi considerată şi azi drept una din cele mai im­portante reprezentante ale literaturii şi culturii româ­neşti în spaţiul de limbă germană. Este, prin urmare, legitim de a ne aminti despre ea, în domeniul istoriei culturii şi literaturii şi, mai ales, în ce priveşte relaţiile culturale între estul şi vestul Europei.

– Regina Elisabeta a fost cunoscută ca o “vi­să­toare” cu idei de amploare, legate mai ales de pro­iec­te sociale şi caritabile. Există un exemplu ilus­trativ, în scrisul ei, în care se reflectă acest element?

– Cel mai vizionar proiect caritativ al ei este ini­ţiativa pentru întrajutorarea nevăzătorilor, întemeind colonia de nevăzători “Vatra Luminoasă” din Bucu­reşti. Regina a scris o poveste intitulată “Wie die Blin­den sehen” (“Cum văd orbii”), pe care a pu­bli­cat-o în volumul “Märchen einer Königin” (“Poveş­tile unei regine”), în 1901. Foarte interesant este şi arti­co­lul Re­ginei Elisabeta apărut în “Tribuna” din Arad, în 1906, intitulat “Cetatea Orbilor”, în care povesteşte cum l-a descoperit într-un azil de bătrâni pe tânărul ne­văzător Teodorescu, cum îl scoate din azil şi-i face rost de o slujbă – zeţar – pentru colonia Vatra Luminoasă.

– Activitatea socială a reginei a fost ceva ieşit din comun?

– Preocuparea unei regine pentru acte de caritate nu era ceva ieşit din comun la vremea ei, cum nu este nici astăzi, ci este o datorie a unei suverane. Elisabeta de Wied fusese pregătită pentru “meseria” de suverană încă din tinereţe, de mama ei, Principesa Maria de Wied, care a obişnuit-o şi cu acţiunile de caritate care se desfăşurau în ţinutul Wied. Însă, după cum foarte bine menţionează istoricul Ion Bulei, într-un articol despre Fundaţia Vatra Luminoasă, angajamentul Regi­nei Elisabeta avea, totuşi, ceva ieşit din comun: “Toate re­gi­nele Europei de atunci se întreceau în acţiuni ca­ritabile. Poate mai mult decât toate, Elisabeta punea în astfel de acţiuni şi suflet, şi timp, nu numai bani”.

– În ce valori credea Carmen Sylva? Mai sunt aplicabile ele şi azi?

– Înainte de a vorbi despre valorile Elisabetei de Wied, aş aminti despre tragedia care a afectat-o în mare măsură: moartea singurului copil, Principesa Maria, în 1874, la numai trei ani şi jumătate, şi apoi, lip­sa unui moştenitor direct pentru tronul României. Aceste aspecte tragice ale biografiei sale şi, mai ales, moartea unicei fiice, sunt mereu amintite de Regină când îşi legitimează activitatea de scriitoare şi când interpretează talentul ei literar ca pe un har dumne­zeiesc. Dar, în acelaşi timp, în ciuda pierderii şi a durerii sufle­teşti, Regina demonstrează şi ex­pri­mă în scrierile sale o atitudine cu­rajoasă, încrezătoare şi exem­plară: aceea de a-şi face datoria mai departe, de a nu se lăsa în­vinsă de suferinţă şi deznă­dejde, de a se ocupa de grijile altora şi de a uita propriile griji, de a in­vesti întreaga putere în munca pentru ţară şi pentru a ajuta pe cei cu adevărat nevoiaşi şi suferinzi.

– Să ne întoarcem un pic în trecut… Prin căsătoria Eli­sa­betei de Wied cu Carol, viitorul rege al României, tânăra prin­cipesă s-a confruntat cu o nouă pro­­vocare: de a de­veni român­că. Ce dez­vă­luie Carmen Sylva despre adaptarea ei la noua pa­trie?

burgoyne-popular– Întocmai ideea unei mi­siuni este ceea ce a ten­tat-o şi deter­mi­nat-o pe Prin­cipesa Elisabeta de Wied să accepte cererea în căsătorie a lui Carol, în 1869, decizie pe care o ex­plică astfel în memoriile ei, “Col­ţul penaţilor mei”: “Atâ­­ta vreme cât era aici şi îmi vor­­bea despre măreţia mi­siunii sale şi despre gre­utăţile avute, totul mergea bine, mă mo­lipsisem de en­tuziasmul lui şi eram pre­gă­tită să fac orice mi-ar fi cerut. Fiindcă datoria era pen­tru mine cel mai impor­tant lucru din lume şi mi se pă­rea că niciodată nu pri­meam de lucru îndeajuns”.
Deci, de la început, după veni­rea ei în România, în 1869, Eli­sa­beta a fost preocupată să cunoască noua ei ţară, cultura şi obiceiurile româneşti, a preluat personal şi a sprijinit ceea ce i s-a părut mai de­osebit şi mai frumos din Ro­mânia: a îmbrăcat portul naţional, pe care l-a introdus şi la Curtea Regală, a încercat să câş­ti­ge aprecierea so­cietăţii francofone a Bucureş­tiu­lui, publicând aforisme în Franţa, a descris meleaguri, istorii şi obi­ce­iuri ro­mâneşti, în poveşti şi po­ves­tiri despre România şi în nume­roase poezii, pe care le publică în Germania, subliniind frumuseţea exotică a ţării şi privind cu admiraţie spre specificul culturii populare româneşti.

– Ce rol a avut regina-scri­itoare în păstrarea aces­tui patrimoniu?

– Regina învăţase relativ repede româneşte, după ve­ni­rea în România, în 1869, căci avea un mare talent şi o plăcere de a învăţa limbile stră­ine şi cunoştea deja foar­te bine mai multe limbi, pe lân­gă germană, en­gleza, fran­ceza şi italiana, şi stu­diase şi limbile vechi, la­tina şi greaca veche. Totuşi, având în vedere socie­tatea profund francofonă a Bucu­reştiului, Elisabeta menţio­nează, odată, că românii ar fi fost atât de obişnuiţi cu lim­ba franceză, încât ar gândi în franceză, iar ea, o prin­ţesă germană în România, înainte de a deveni româncă, a tre­buit să devină franţuzoaică, pentru a-şi putea îndeplini misiunea în această ţară. De aceea, nu este de mirare că, puţin timp după debutul ei literar din 1880, sub pseudonimul “Carmen Sylva”, Elisabeta pu­blică tocmai în Franţa un volum de afo­risme, împreună cu o introducere despre re­gina-scri­itoare scrisă de francezul Louis Ulbach, care redă şi o frumoasă amintire personală a primei lui vizite la Sinaia, unde fusese foarte impresionat să o vadă pe Regină îmbră­ca­tă în portul tradiţional ţărănesc: “Regina era în costum naţional românesc, atunci când m-am prezentat la ea. Altceva nici nu poartă la Sinaia, a introdus portul ca pe o modă. De orice altă femeie am spune că îl poartă din co­chetărie, fie că îi şade bine, fie că se potriveşte cu personalitatea sa; dar ea, în realitate, îl poartă din devotament de suve­rană şi pentru a încuraja industria naţională”.

– Pe lângă propria activitate ca artistă, Regina Elisabeta era cunoscută şi ca mare protectoare a talentelor din România. Care sunt meritele ei în acest sens?

– Dintre artiştii şi poeţii români contemporani cu ea, au fost îndeosebi trei pe care regina i-a admirat şi apreciat în mare măsură şi care au influenţat-o şi în opera ei literară: Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu şi George Enescu. Despre ei, Regina mărturiseşte, într-o scrisoare din februarie 1900, către Enescu: “Grigo­rescu a expus nişte tablouri minunate. I-am spus că trei ro­mâni au înţeles această mi­nunată ţară: el, Alec­sandri… şi al treilea e încă foarte tânăr şi se numeşte George Enescu”. Poezia “Melanco­lie”, a lui Eminescu, este prima tra­ducere în germană din opera emines­ciană, meritul Reginei Eli­sabeta fiind acela de a-l fi făcut prima oară cunoscut pe Eminescu în Germania. Din perspectiva actuală, ne-am fi aşteptat ca, în loc de Alecsandri, să fie apreciat mai mult Emi­nescu, însă aici se pare că şi prietenia personală şi simpatia reciprocă dintre Elisabeta şi Alecsandri au avut însemnătate mai ma­re, pe lângă faptul că, în­tr-adevăr, Alecsandri era mai apropiat Curţii Regale decât Eminescu. Regina l-a apreciat pe Alecsandri ca fiind cel mai important cu­legător de poezie popu­lară şi un exemplu inega­la­bil de poet naţional de mare popularitate.

enescu

Regina Elisabeta si George Enescu

Regina Elisabeta îi da­torează lui Alecsandri, în mare parte, cunoştinţele ei despre legendele şi poeziile populare ro­mâneşti şi, la rândul ei, îi mulţu­meşte poetului, traducându-i în ger­mană mai multe poezii şi dedi­cân­du-i cartea “Durch die Jahrhun­derte” („De prin veacuri”, 1885): “Prea iubitului şi stimatului poet Vasile Alecsandri, neobositului culegător de poezie populară ro­mâ­nească”. În aceeaşi carte pu­blică şi povestirea “Wie Alecsandri die Balladen fand” (“Cum a găsit Alecsandri baladele”).
Pe Nicolae Grigorescu îl pre­zintă cititorilor germani prin două ilustraţii după picturi (un ciobănaş şi o ţărăncuţă) pe care le adaugă cărţii “In der Lunc” (“În luncă. O idilă”, 1904): “Grigorescu şi-a studiat ţara ca nimeni altul, iar tablourile sale reflectă stră­lu­cirea soarelui nostru şi melancolia câmpiilor noas­tre întinse şi a munţilor maiestuoşi”. Iar lui Enes­cu îi scrie, în 1910, o altă dedicaţie în limba germană, cu litere de aur, pe un tablou cu portretul ei: “Doresc co­pilului meu sufletesc, George Enescu, ca un artist pe măsură să îl cânte peste o sută de ani, cu aceeaşi evlavie cu care l-a cântat el astăzi pe Beethoven!”, punându-l în rând cu cei mai importanţi compozitori ai lumii.

– Ce a legat-o pe Elisabeta sufleteşte de soţul ei, Carol I?

lindenberg-koenigspaar

Regele Carol I si Regina Elisabeta (c. 1910)

– Amândoi, Carol I şi Elisabeta, erau legaţi de aceleaşi noţiuni de datorie şi morală şi, în calitate de suverani ai României, s-au văzut ca având o misiune comună, de cuplu regal, aceea de a moderniza politic, cultural şi economic România şi, probabil, şi de a demonstra cu mândrie reuşita lor, ţării din care au ve­nit, cât şi familiilor lor.
În plus, amândoi au promovat artele, au restaurat monumente şi au contribuit financiar la ridicarea edifi­ciilor noi în România. Re­gina explică astfel activitatea de scriitoare şi dorinţa ei de popularitate: “Pro­fit de fie­care şedere a mea în Ger­mania, pentru a-mi popu­la­riza versurile şi povestirile… E un lucru bun că în Ger­mania am reuşit să reiau câteva relaţii temei­nice… Acum, oamenii sunt inte­re­saţi chiar şi de mica noastră ţară şi vor mereu să le povestesc despre ea”. În Ger­mania, într-adevăr, regi­na-scriitoare Carmen Sylva era foarte cunoscută la vre­mea ei. Cel mai mare succes ca scriitoare l-a avut cu po­veş­tile şi povestirile despre România. Prin ele, a făcut cunoscut regatul României în Europa, aşa cum relatează şi Mite Kremnitz, care i-a fost doamnă de onoare şi coautoare a unor romane epistolare: “Fără îndoială că opera lui Carmen Sylva a împrumutat stră­lucire şi de la Coroana României, dar şi Regina a asociat numelui României aripile fanteziei, prin care ţara s-a putut ridica deasupra pământului cu mult mai mult decât ar fi putut fără de ea. Reuşitele Regelui au adus României un renume mai mic decât numele de scriitoare al Reginei sale”.

– Ce cărţi ale lui Carmen Sylva se găsesc pe piaţa ro­mânească şi care este cartea dumneavoastră pre­ferată?

– Dintre toate operele sale, personal, îmi plac cel mai mult “Poveştile Peleşului”, pe care le consider cele mai reuşite şi din punct de vedere literar. De asemenea, apreciez multe din aforismele şi cuge­tările ei. În România, în ultimii ani, au fost publicate mai multe cărţi din opera sa: câteva ediţii de aforisme, un roman epistolar scris împreună cu Mite Kremnitz, di­fe­rite ediţii ale “Poveştilor Pele­şu­lui”, o antologie de poezii traduse în româneşte, me­mo­riile Reginei în do­uă volume, iar anul acesta, a apărut o frumoasă anto­logie de poveşti şi poezii, la Editura “Curtea Veche” din Bucureşti. Bineînţeles, cel mai mult mă bucură apariţia cărţii mele “Regina-poetă Carmen Sylva. Literatura în serviciul Coroanei”, la Editura All, din Bucureşti, în traducerea românească a Monicăi Livia Grigore, cu o prefaţă a Alteţei Sale Prin­cipele Radu, despre Regina Elisabeta, şi con­ţinând numeroase fotografii din Arhiva Prin­ciară de Wied. Mă bucură această carte, pentru că, în sfârşit, şi părinţii mei, care nu cu­nosc limba germană, au posibilitatea să citească părţi ale tezei mele de doctorat în traducere româ­nească. De altfel, părinţilor mei le-am de­dicat aceas­tă carte, din recunoştinţă pentru spri­jinul lor ne­contenit faţă de dorinţa mea din copi­lărie de a învăţa limba germană, iar mai târziu, pentru pasiunea mea de a cerceta opera literară a Re­ginei Elisabeta.

Silvia Irina Zimmermann: www.carmen-sylva.de

Silvia Irina Zimmermann: http://www.carmen-sylva.de

***

www.carmen-sylva.de

Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arihvei de Wied:

www-carmensylva-fwa.de

* * *

Interviu de Nina May în revista Formula AS”, Nr. 1076, 10.06.2013 – 16.06.2013.

Articolul pe pagina de internet a revistei:

http://www.formula-as.ro/2013/1076/galeria-vedetelor-21/o-regina-poeta-de-neuitat-carmen-sylva-16596

Read Full Post »

Ambasadoarea culturală neoficială a Regatului Român în vestul Europei

Recenzie de Ovidiu Leonte (www.bookblog.ro, 2 aprilie 2013, rubrica Critica) despre cartea:

cspoetaSilvia Irina Zimmermann:

Regina poetă Carmen SylvaLiteratura în serviciul Coroanei.

Cu o prefaţă de A.S.R. Principele Radu al României, traducere din germană de Monica Livia Grigore, cu numeroase ilustraţii din Arhiva Princiară de Wied din Neuwied, Editura All, Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-587-066-6.

Extrase din recenzie:

“Fiind primul studiu de o asemenea amploare publicat în limba română despre opera literară a reginei poetă Carmen Sylva, această carte este una extrem de importantă atât pentru istoria literaturii române, cât şi pentru istoria Casei Regale a României.”

“Plusuri:

Un studiu amplu, obiectiv, care pune creația literară a reginei Elisabeta a României, cunoscută publicului larg cu numele de Carmen Sylva, într-o lumină inedită, din care lipesc atât ‘criticile absolut negative cât şi cele absolut pozitive’.

Recomandări:

Deşi recomand cu căldură cartea oricărui cititor interesat de opera Carmen Sylvei, cred că nu este de prisos următoarea menţiune: fiind un studiu de specialitate, Carmen Sylva – Regina poetă se încadrează în istoria literaturii, nu în istoria biografică.”

“Fiind vorba despre un studiu al creației literare a primei regine a României, prefaţa cărţii este semnată de Alteţa sa Regală Principele Radu al României. Prezentarea făcută reginei în această introducere impresionează, oferind o motivaţie sigură pentru lecturarea lucrării Carmen Sylva – Regina poetă.”

***

Cartea: Regina poetă Carmen Sylva la editura All

Prefaţa cărţii în blogul ASR Principelui Radu al României: “Nouă carte despre Regina Elisabeta a României”

Despre autoarea cărţii: Silvia Irina Zimmermann

Read Full Post »

Older Posts »